Începând cu 16 februarie 2019, în Uniunea Europeană se aplică Regulamentul (UE) 2016/1191 privind promovarea liberei circulații a cetățenilor prin simplificarea cerințelor de prezentare a anumitor documente oficiale în Uniunea Europeană, care elimină următoarele formalități:
Scutirea de supralegalizare şi apostilare
Scutirea reiese din art. 4 din Regulament şi este absolută. Noţiunea de apostilare este reprezentată de formularea „formalităţi similare”, definiţia de legătură fiind dată de art. 3 pct. 4.
Cu toate acestea, Regulamentul nu afectează tratatele bilaterale şi multilaterale care prevăd facilităţi suplimentare în materia scutirii de legalizare şi apostilare. Regulamentul nu împiedică solicitarea unei apostile, chiar şi pentru actele la care se aplică. De exemplu, o persoană poate solicita o apostilă pe un certificat de naştere românesc dacă doreşte să îl folosească în Germania, deşi se aplică Regulamentul, pentru că în viitor ar putea să-l folosească şi în Elveţia, unde nu se aplică Regulamentul.
Scutirea de la prezentarea unei copii certificate odată cu originalul
Scutirea reiese din art. 5 alin. (1) şi presupune că dacă a fost prezentat un document oficial care intră în sfera de aplicare a Regulamentului, nu mai poate fi solicitată şi o copie certificată odată cu acesta.
Prin „copie certificată” se înţelege o copie semnată şi atestată ca fiind o reproducere corectă şi completă a acelui document oficial original de către o autoritate care este împuternicită în temeiul dreptului intern să facă acest lucru şi care este din acelaşi stat membru care a eliberat iniţial documentul oficial(art. 3 pct. 7).
Acceptarea copiei certificate în loc de original
Această regulă apare în art. 5 alin. (2) şi este condiţionată de existenţa ei în dreptul intern.
Mai exact, atunci când autorităţile unui stat acceptă copii certificate de pe propriile acte în loc de original, ele trebuie să accepte asemenea copii şi de pe actele care cad în sfera de aplicare a Regulamentului, emise într-un alt stat membru.
Scutirea de traducere şi recunoaşterea traducerilor
În privinţa traducerilor, Regulamentul instituie două reguli simple şi un sistem complex.
Prima regulă simplă se referă la recunoaşterea traducerilor autorizate în toate statele membre. Astfel, conform art. 6 alin. (2), „o traducere autorizată realizată de o persoană calificată să efectueze astfel de traduceri în temeiul unui stat membru este acceptată în toate statele membre”. Regula instituie, concret, o piaţă liberă şi concurenţială în domeniul traducerilor între toţi traducătorii autorizaţi din UE, desigur numai cu privire la actele enumerate în art. 2.
O a doua regulă simplă, probabil puţin aplicabilă în România, este că traducerea nu este necesară când documentul este deja redactat într-o limbă oficială a statului membru primitor, sau într-o altă limbă acceptată expres de acesta. Este de aşteptat ca România să nu accepte decât documente în limba română. Ca atare, singurele acte de acest tip ar putea fi unele acte notariale, redactate în paralel în două limbi, dintre care una română şi una străină, în sfera de aplicare a Regulamentului.
Așadar, ștampila pentru a demonstra că documentele oficiale (cum ar fi, certificate de naștere, căsătorie sau deces) sunt autentice și procedurile birocratice legate de obținerea sa nu mai sunt necesare atunci când se prezintă autorităților dintr-o țară a UE documente oficiale emise într-un alt stat membru. Potrivit noilor norme, în multe cazuri, cetățenii nu vor mai fi nevoiți să furnizeze o traducere legalizată/oficială a documentului lor oficial.
Pentru mai multe detalii, ne puteți contacta la:
tel: 0720291919
e-mail: [email protected]