Actualul context socio-economico-politic este destul de îngrijorător, atât din punctul de vedere al sănătății populației, cât și din punctul de vedere al economiei pentru care specialiștii prevăd scenarii destul de negre.
În ceea ce privește domeniul economic, sunt amenințate atât persoanele fizice, cât și cele juridice. Persoanelor fizice li se recomandă să fie echilibrate, judecători înțelepți în momentul în care aleg să-și cheltuie resursele astfel încât acestea să fie folosite cât mai eficient, iar persoanelor juridice să apeleze la specialiști care le pot ,,resuscita” în momentele când nu mai pot gestiona problemele, dar își doresc și se luptă să ,,supraviețuiască”.
Astfel, ținând cont de schimbările economice și fiscale generate de răspândirea virusului Covid-19, tot mai multe societăți apelează la deschiderea procedurii insolventei, dar si a concordatului preventiv tocmai pentru că din cauza întreruperii activității nu își mai pot îndeplini obligațiile de plată față de salariați și furnizori.

Prima soluție la care pot apela companiile aflate în impas economic este: CONCORDATUL PREVENTIV. Acesta este un contract încheiat între debitorul în dificultate financiară, pe de o parte, și creditorii care dețin cel puțin 75% din valoarea creanţelor acceptate și necontestate, pe de altă parte, omologat de judecătorul-sindic, contract prin care debitorul propune un plan de redresare şi de realizare a creanţelor acestor creditori, iar creditorii acceptă să sprijine eforturile debitorului de depăşire a dificultăţii în care se află.

Această procedură este o procedură eminamente amiabilă care se desfășoară în fața instanței de judecată și constă în acordul dintre debitor și creditorii săi privind depășirea dificultăților financiare.
Procedura este pornită de către debitor, care depune o cerere în acest sens la tribunalul competent prin care trebuie să propună, de asemenea, un administrator concordatar provizoriu ales dintre practicienii în insolvență.
Un rol determinant în acest proces îl are practicianul în insolvenţă, care mediază încheierea concordatului şi controlează executarea sa de către debitor, informează creditorii şi ia măsuri de sancţionare pentru încălcarea contractului.

Cea de-a doua soluție la care pot apela societățile aflate în impas este PROCEDURA DE INSOLVENȚĂ care deși este asociată de mulți cu aceea de faliment, în realitate aceasta este mult mai prietenoasă cu existența societăților, după se poate vedea în cele de urmează. Astfel, procedura de insolvență poate presupune mai multe scenarii:
1. Procedura simplificată– în care societatea intră direct în faliment, aceasta procedură fiind urmată de radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat;
2. Procedura reorganizării judiciare.

În cazul acestei proceduri de reorganizare, fiind o procedură de insolvență, debitorul nu mai poate achita temporar debitele existente, având astfel nevoie de o restructurare, de o înnoire a planului de afaceri pe care l-a urmat și care nu a funcționat corespunzător.

Pentru a se putea formula o cerere de deschidere a procedurii trebuie îndeplinite cumulativ două condiții, respectiv:
a. cuantumul minim al creanţei, pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă să fie de 40.000 lei atât pentru creditori, cât şi pentru debitor, iar pentru salariaţi de 6 salarii medii brute pe economie/salariat;
b. debitorul să nu fi plătit datoria sa față de creditor după 60 de zile de la scadenţă.

Procedura începe printr-o cerere care poate fi introdusă de debitor, de unul sau mai mulți creditori sau de persoanele ori autoritățile prevăzute expres de lege, cerere care se aprobă de judecătorul sindic.
Al doilea pas în procedura reorganizării este conceperea unui plan de reorganizare care poate fi propus de debitor, prin administratorul special, de administratorul judiciar sau de creditorul ori creditorii care dețin cel puțin 20% din creanțele din tabelul definitiv al creanțelor.

Acest plan de reorganizare este în realitate un plan de afaceri, adaptat situației în care se află debitorul și contextului economic, astfel încât prin aplicarea sa exactă să poată conduce la ,,însănătoșirea” societății.
Planul de organizare poate să prevadă împreună sau separat, restructurarea operațională și/sau financiară a debitorului; restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social; restrângerea activității prin lichidarea parțială sau totală a activului din averea debitorului. Planul urmează să fie aprobat de către creditori, ca ulterior să fie aprobat de către judecătorul –syndic a cărui aprobare este necesară pentru ca acesta să fie executat.

Procedura reorganizării durează cel mult 3 ani de la confirmarea planului, timp în care societatea este condusă de către administratorul special, sub stricta supraveghere a administratorului judiciar.
În situația în care planul nu se respectă administratorul judiciar și creditorii au posibilitatea de a solicita judecătorului-sindic intrarea în faliment a societății.

Ca finalitate procedura reorganizării poate duce, în cel mai rău și de nedorit caz, la faliment, urmând ca toate bunurile să-i fie valorificate, creanțele recuperate și datoriile plătite în limita lichidităților obținute.
Totuși, procedura reorganizării, efectuată în mod profesionist poate conduce la revenirea societății, un final fericit în care judecătorul-sindic încheie prin a dispune reinserția ei în activitatea de afaceri și continuarea activității în vederea prosperării.

Pentru mai multe informații, vă stăm la dispoziție la cabinetul nostru de avocatură și de insolvență din Sibiu, str. Spartacus, nr. 13A, la telefon 0720291919 sau pe adresa de e-mail [email protected]

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*