Modificările aduse prin OUG nr. 7/2026, în corelație cu Legea nr. 77/2009, schimbă în mod real modul în care sunt autorizate activitățile de jocuri de noroc. Dacă anterior accentul cădea pe controlul centralizat, în prezent rolul autorităților locale devine esențial, atât în etapa de autorizare, cât și în cea de reglementare concretă.
În practică, fiecare UAT este obligată să adopte hotărâri proprii prin care stabilește unde și în ce condiții pot funcționa sălile de jocuri de noroc. Aceste decizii vizează în principal delimitarea zonelor permise sau interzise, precum și procedura administrativă prin care operatorii obțin acordul necesar. Lipsa unor reguli clare sau adoptarea unor criterii excesive ori neunitare poate duce rapid la blocaje și contestări.
Un alt punct sensibil îl reprezintă termenul de aproximativ 60 de zile pentru soluționarea cererilor. Deși este considerat orientativ, în realitate întârzierile afectează direct operatorii și creează premisele unor acțiuni în instanță împotriva autorităților. În lipsa unei organizări administrative eficiente, multe primării riscă să nu îl respecte.
În caz de litigiu, competența aparține, de regulă, instanței de la sediul operatorului de jocuri de noroc. Această regulă are consecințe practice importante, inclusiv în ceea ce privește strategia de litigiu și costurile implicate. Spre exemplu, pentru un operator precum Baum Games, este probabil ca astfel de cauze să fie soluționate de instanțele din zona Sibiu.
Având în vedere numărul ridicat de săli existente la nivel național și diversitatea reglementărilor locale care vor apărea, este de așteptat un val de litigii. Acestea pot privi atât legalitatea hotărârilor adoptate de consiliile locale, cât și refuzul sau întârzierea emiterii avizelor necesare funcționării.
În acest context, atât operatorii economici, cât și autoritățile locale au nevoie de o abordare juridică riguroasă. Pentru operatori, miza este continuitatea activității, iar pentru UAT-uri, evitarea blocajelor și a litigiilor costisitoare. O consultanță juridică specializată poate face diferența între o procedură administrativă funcțională și un conflict prelungit în instanță.
Se conturează deja o problemă practică importantă: lipsa unei practici unitare la nivel național. Fiecare UAT va interpreta și aplica noile dispoziții în mod diferit, ceea ce poate duce la situații în care aceeași activitate este permisă într-o localitate și restricționată sever în alta. În astfel de cazuri, controlul de legalitate exercitat de instanțe va deveni esențial pentru stabilirea unor repere clare.
În același timp, există riscul adoptării unor hotărâri locale care depășesc cadrul legal sau introduc condiții disproporționate. Astfel de acte pot fi anulate în contencios administrativ, însă procedura implică timp și costuri semnificative pentru operatori. Din această perspectivă, prevenția – prin analiză juridică prealabilă – este adesea mai eficientă decât litigarea ulterioară.
Pe de altă parte, nici autoritățile locale nu sunt într-o poziție simplă. Presiunea publică, lipsa de resurse și volumul mare de cereri pot conduce la decizii întârziate sau insuficient fundamentate. În lipsa unui sprijin juridic adecvat, riscul de a genera litigii sau de a pierde în instanță este considerabil.
În perioada următoare, relația dintre operatori și administrația locală va deveni una mult mai dinamică și, inevitabil, mai tensionată. Tocmai de aceea, o abordare profesionistă, bazată pe interpretarea corectă a cadrului legal și pe anticiparea riscurilor, devine un element esențial pentru toți actorii implicați.
Noile reglementări nu doar descentralizează decizia, ci transferă și riscul. Modul în care fiecare UAT va înțelege să își exercite aceste atribuții va influența direct atât mediul de afaceri, cât și volumul de litigii din perioada următoare.
Pentru mai multe informații, ne puteți contacta la numărul de telefon 0720.291.919 sau prin e-mail la adresa: [email protected].