Custodia este o noțiune care există în vocabularul uzual, reglementată potrivit dispozițiilor Codului Familiei anterior. Odată cu intrarea in vigoare a Noului Cod Civil în 2011, custodia este înlocuită cu conceptul de autoritate părintească. Autoritatea părintească este reglementatată de Codul Civil art. 483-512. Astfel, conform art. 483 C.civ, autoritatea părintească este ansamblu de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți., dar și de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiilor.
În ceea ce privește partajul bunurilor, această o operațiune este o consecință imediată a unui proces de divorț sau a unei moșteniri. Partajul bunurilor în caz de divorț depinde de regimul matrimonial ales de soți în timpul căsătoriei, astfel conform art. 329 C. civ, soții își aleg regimul matrimonial pe baza unei convenții matrimoniale. În lipsa unei astfel de convenții, se va aplica de drept regimul comunității legale.
II. Autoritatea părintească
1. Tipuri de autoritate părintească
Autoritatească poate fi: unică, comună legală, comună fizică și comună împărțită.
Autoritatea părintească este comună, când este exercitată de ambii părinți, chiar dacă sunt despărțiți sau divorțați, potrivit dispozițiilor art. 397 C.civ, sau exclusivă sau unică atunci când este exercitată de un singur părinte, care are dreptul de a lua de unul singur orice decizie privitoare la copil art 398 C.civ. Criteriul de stabilire a unui anumit tip de custodie este cel al motivelor care stau la baza acestei soluții. În ceea ce privește acordarea custodiei exclusive, aceasta se acordă doar dacă există motive întemeiate, conform art. 36 din Legea nr. 272/2004. Cu titlu de exemplu, menționăm câteva motive pentru care se poate aplica custodia exclusivă: incapacitatea părintelui, abuz sau neglijență din partea unui părinte. Un alt criteriu, care este definitoriu, este stabilirea custodiei în interesul superior al copilului, un principiu fundamental aplicabil în toate deciziile privitoare la minori. In ceea ce privește custodia comună legală și fizică, în ambele situații, copilul locuiește pe rând, la ambii părinți,
2. Aspecte privind procedura pentru obținerea custodiei
Etapele obținerii custodiei sunt următoarele:
– Depunerea unei cereri la Judecătoria de la domiciliul minorului;
– Realizarea unei anchete sociale de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, care va evalua condițiile fiecărui părinte, relația copilului cu părinții și mediul familial, capacitatea părinților de a asigura bunastarea copilului;
– Audierera copilului care a împlinit vârsta e 10 ani, în prezența unui psiholog;
– Decizia instanței bazată pe interesul superior al copilului;
III. Partajul bunurilor
În cazul unui divorț, partajarea bunurilor soților depinde de regimul matrimonial ales de soți la încheierea căsătoriei, sau modificat ulterior prin convenția soților
- Tipuri de regimuri matrimoniale:
a) Comunitatea legală de bunuri;
Bunurile dobândite de către soți în timpul căsătoriei sunt considerate bunuri comune deținute în devălmășie ( Art. 339 C. civ);
b) Separația de bunuri;
Potrivit acestui regim, fiecare soț este proprietar exclusiv în privința bunurilor dobândite anterior căsătoriei, dar și cele dobândite în nume propriu; ( art. 360 C. civ)
c) Comunitatea convențională;
Soții stabilesc la notar, de comun acord, modul în care vor fi deținute bunurile, printr-o convenție notarială.
2. Regimul împărțirii bunurilor
In ceea ce privește bunurile proprii, nu se impart bunurile moștenite, donate sau legatele; obiectele de uz personal; drepturile de proprietate intelectuală, etc. Bunurile comune se împart, și anume: veniturile de muncă, pensii, chirii din bunuri; proprietățile achiziționate împreună, etc.
3. Cum se face partajul?
Partajul se realizează pe două căi: cale amiabilă și cale judiciară.
Calea amiabilă prin care soții se înțeleg de comun acord asupra modului în care vor fi împărțite bunurile. Această modalitate este cea mai avantajoasă deoarece este mai rapidă, ieftin și evită conflictele.
Calea judiciară intervine în caz de neînțelegere între părți.