În şedinţa din 13 iunie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă, legal constituit, a soluţionat sesizările în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pronunţând următoarele soluţii:

  • Decizia nr.17 în dosarul nr.1151/1/2016 care stabileşte că:
  1. În interpretarea prevederilor art. l, art. 21 şi art. 26 lit. h) raportat la prevederile art. 64 din Legea nr. 94/1992, a prevederilor art. 132, art. 138 alin.(5) art. 142, art. 148, art. 151 şi art. 152 din Legea nr.62/2011 şi a prevederilor art.229 alin. (4), art.254 şi art.268 alin. (l) lit. d) din Codul Muncii, o decizie a Curţii de Conturi, emisă în exercitarea atribuţiilor sale de control, prin care s-a stabilit că anumite drepturi prevăzute în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unei instituţii publice finanţate integral din venituri proprii au fost acordate nelegal, raportat la prevederile legale privind salarizarea în instituţiile publice, nu lipseşte de efecte clauzele contractului colectiv de muncă prin care acele drepturi au fost stabilite, a căror nulitate nu a fost constatată de către instanţele judecătoreşti, în condiţiile legii.
  2. În interpretarea prevederilor art. 138 alin. (3)-(5) şi art.142 alin.(2) din Legea nr. 62/2011, nulitatea unei clauze a contractului colectiv de muncă negociate cu nerespectarea art. 138 alin. (1)-(3) din Legea nr. 62/2011 poate fi cerută de către părţile interesate, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie, respectiv poate fi invocată de către instanţă, din oficiu, pe durata existenţei contractului colectiv de muncă.
  • Decizia nr.18 în dosarul nr.1362/1/2016 prin care se stabileşte că:

1. În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 278 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii și ale art. 1324, 1325 şi 1326 din Codul civil, pot fi aplicate în întregirea dispoziţiilor Codului muncii, fiind compatibile cu specificul raporturilor de muncă.

2. În interpretarea art. 55 lit. c) şi art. 77 din Codul muncii, decizia de concediere poate fi revocată până la data comunicării acesteia către salariat, actul de revocare fiind supus exigenţelor de comunicare corespunzătoare actului pe care îl revocă (decizia de concediere).

  • Decizia nr.19 în dosarul nr.1361/1/2016 prin care se stabileşte că:

Urmare a deciziei Curţii Constituţionale nr. 279 din 23 aprilie 2015, dispoziţiile art. 52 alin. (1) pct. b) teza întâi din Codul muncii nu-şi mai produc efectul şi dau naştere unui drept de creanţă constând într-o despăgubire echivalentă cu remuneraţia cuvenită salariaţilor, pe durata suspendării, în cauzele nesoluţionate definitiv la data publicării deciziei instanţei de contencios constituţional în Monitorul Oficial al României, Partea I.

  • Decizia nr.20 în dosarul nr.1499/1/2016 prin care se stabileşte că :

În sintagma „fără încheierea unui contract individual de muncă” prevăzută de dispoziţiile art. 260 alin. (1) lit.e) Codul Muncii, republicat, se include şi situaţia contractului individual de muncă suspendat.

Sursa: Comunicat I.C.C.J .

După redactarea considerentelor şi semnarea deciziilor, acestea se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, moment de la care aplicarea acestora va deveni obligatorie!

Pentru mai multe detalii, așteptăm să ne scrieți la adresa:[email protected] !

1 Comment

  1. Buna ziua. Am cim suspendat din 2013 in baza art.52 alin.1 lit.b teza 1. Am contestat la momentul respectiv si s-a respins ca nefondat. Dupa decizia 279 am contestat din nou ,solicitand anularea deciziei de suspendare cim , angajatorul a venit cu exceptia autoritati de lucru judecat care afost respinsa si exceptia tardivitati care a fost admisa si respingandu-se cererea . Am contestat din nou solicitand incetarea masuri suspendari incepand cu 17.06.2015(publicarea decizieiccr), angajatorul a venit din nou cu cele doua exceptii fiind respinse la primul termen , invocand mai depate art. 431 alin. 1 cpc solicitand respingerea actiuni ca neintemeiata , motivand ca aceasta cauza este definitiv si irevocabil solutionata.In acel timp s-a pronuntat iccj iar instanta a cerut amanarea cauzei pentru motivarea deciziei iccj. Mentionez ca plangera penala se afla la parchet nesolutionata, iar cim in continuare suspendat pe un art.neconstitutional. Ma consider o cauza pendinte?, la ce raporturi juridice se refera iccj la pct.54?. Ma avatajeaza decizia iccj?. Va multumesc.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*