Conform Ordonanței nr. 51 din 28 august 1997 care reglementează această materie, operațiunile de leasing sunt acele proceduri prin care o parte, denumită locator/finanțator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosință asupra unui bun, al cărui proprietar este, celeilalte părți, denumită locatar/utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăți periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârșitul perioadei de leasing locatorul/finanțatorul se obligă să respecte dreptul de opțiune al locatarului/utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing fără a schimba natura leasingului ori de a înceta raporturile contractuale.
Locatarul-utilizator poate opta pentru cumpărarea bunului înainte de sfârșitul perioadei de leasing, dar nu mai devreme de 12 luni, dacă părțile convin astfel și dacă achită toate obligațiile asumate prin contract.
În ceea ce privește subiectele unui contract de leasing avem pe de-o parte, locator-finanțator, care în calitate de societate de leasing, ce poate fi orice persoană juridică română sau străină, iar pe de altă parte locatar-utilizator, orice persoană fizică sau juridică. Bineînțeles, fiind vorba despre un contract, se impune și respectarea condițiilor de valabilitate a unui contract, în special capacitatea de a contracta, dar se impune și forma scrisă a acestui contract. Legiuitorul a inserat în dispozițiile legale din cadrul ordonanței și clauze obligatorii pe care un contract trebuie să le includă, așa cum sunt ele prevăzute în art. 6, 9, 10, etc, printre care regăsim: clauza privind definirea contractului de leasing ca leasing financiar sau operațional; denumirea bunului care face obiectul contractului de leasing și caracteristicile de identificare a acestuia; valoarea exactă a sumelor ratelor lunare de leasing și data exactă de plată a acestora etc.
Potrivit acestei operațiuni juridice, mecanismul de desfășurare este următorul: locatorul-finanțator transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosință asupra unui bun al cărui proprietar este, către locatar/utilizator, în schimbul unei plăți periodice denumită rată de leasing. La finalul perioadei de leasing, locatorul/finanțatorul este obligat să-i respecte locatarului/utilizatorului dreptul de opțiune privind cumpărarea bunului, prelungirea contractului sau încetarea raporturilor contractuale. Obiectul contractului de leasing nu este altceva decât bunul pe care locatarul/utilizatorul dorește să-l folosească pe perioada contractuală. Așadar, inițiativa încheierii unui contract de leasing o are locatarul/utilizatorul. Acesta are obligația conform legii, de a-i înainta finanțatorului o cerere fermă în care va descrie, preciza, detalia bunul care va constitui obiectul contractului de leasing.
Contractul de leasing este de două tipuri, respectiv financiar sau operațional, astfel se impune realizarea unei comparații între ele.
În ceea ce privește leasingul finaciar, finanțatorul-locator pune la dispoziția unui utilizator un anumit bun pentru o perioadă determinată, în schimbul unor plăți periodice (rate). Caracteristica principală este că, la sfârșitul contractului, utilizatorul are opțiunea de a achiziționa bunul la o valoare reziduală prestabilită, devenind astfel proprietar.
În al doilea rând, leasingul operațional presupune ca la finalul contractului, bunul va fi returnat furnizorului. Așadar, diferența fundamentală dintre cele două tipuri de leasing rezidă în faptul că prin intermediul leasingului financiar utilizatorul poate să devină proprietarul bunului material contractat, pe când prin intermediul leasingului operațional nu are această posibilitate, deci se impune o folosire temporară sau înnoirea periodică a bunurilor.
Există și alte diferențe semnificative între cele două tipuri de contract, care vizează aspecte esențiale pentru activitatea beneficiarilor, care se situează la nivelul responsabilităților, implicațiilor financiare și nu numai. În ceea ce privește responsabilitățile de pe parcursul contractului, în cazul leasingului operațional, riscurile aferente utilizării mașinilor sunt asumate de către compania care le dă în folosință beneficiarilor, astfel această prerogativă a determinat o achiesare din ce în ce mai intensă în ultima perioadă. Leasingul financiar, în schimb, trece în seama beneficiarului obligațiile implicate de mentenanta si de administrarea flotei de masini sau a autoturismului. Inclusiv taxele, precum CASCO pentru persoane juridice si gestionarea oricaror daune auto sunt trecute in responsabilitatea beneficiarului.
Obiectul contractului de leasing îl reprezintă bunul mobil sau imobil pe care finanțatorul îl achiziționează de la un furnizor și îl transmite utilizatorului pentru folosință, pe o perioadă determinată, în schimbul unor plăți periodice (rate de leasing). Bunul care formează obiectul leasingului trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să fie determinabil sau determinabil individual (de ex. un autoturism, un utilaj, un echipament, un imobil); să poată fi date în folosință și exploatat conform destinației sale; să nu fie consumabil prin prima utilizare; să poată fi transmis ulterior utilizatorului în proprietate (în leasingul financiar) sau returnat finanțatorului (în leasingul operațional).
În ceea ce privește costurile unui contract de leasing, acestea sunt variate și presupun mai multe operațiuni de plată, cum este, de pildă, valoarea de intrare, valoarea totală a ratelor, valoarea reziduală.
Astfel, în ceea ce privește valoare de intrare, aceasta presupune costul de achiziție, valoarea la care a fost achiziționat, iar valoarea totală reprezintă valoarea totală a ratelor de leasing, la care se adaugă valoarea reziduală. Valoarea reziduală este valoarea din cadrul leasingului financiar, la care, după achitare de către utilizator a tuturor ratelor de leasing prevăzute în contract, precum și a tuturor celorlalte sume datorate conform contractului, se face transferul dreptului de proprietate asupra bunului către utlizator și este stabilită de părțile contractante. Rata de leasing prezintă în cadrul leasingul, cota parte din valoarea de intrare a bunului și dobânda de leasing, care se stabiliște pe baza ratei de dobândă convenite prin acordul părților, iar în cazul leasingului operațional, chiria se stabilește prin acordul părților.
În ceea ce privește răspunderea părților, în Capitolul IV din OG 51/1997 se reglementează și răspunderea părților, din care rezultă următoarele:
-în cazul în care utilizatorul nu își exercită obligația de a primi bunul, finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing;
-în situația în care utilizatorul nu își plătește integral rata stabilită în contract pe parcursul a două luni consecutive, finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing;
-în cazul în care acordul este reziliat, utilizatorul va trebui să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate până la data la care bunul va fi restituit;
-dacă finanțatorul nu respectă dreptul de opțiune a utilizatorului în ceea ce privește cumpărarea bunului după expirarea contractului, utilizatorul are varianta de a cere daune sau poate solicita instanței de judecată să pronunțe o hotărâre judecătorească, ce va ține loc de act de vânzare.
Încetarea contractului de leasing poate avea loc, în primul rând, ca efect al expirării, iar în al doilea rând prin intervenția unor cauze de reziliere a acestora. Astfel, în momentul în care perioada de leasing expiră, contractul va înceta, iar utilizatorul își poate manifesta una dintre cele trei opțiuni permise de lege: cumpărarea bunului prin achitarea valorii reziduale, prelungirea contractului de leasing pentru o perioadă suplimentară agreată de ambele părți, returnarea bunului către finanțator și încetarea definitivă a raporturilor contractuale. Contractul poate înceta și din cazue anterioare expirării, după cum am menționat, prin reziliere.
În cazul contractului de leasing operațional, acesta încetează dacă utilizatorul și-a îndeplinit toate obligațiile de plată față de finanțator și a înapoiat vehiculul într-o stare perfectă de funcționare și cu un grad normal de uzură pentru rulajul efectuat.
La finalul unui contract de leasing financiar, în urma achitarii valorii reziduale, a tuturor ratelor de leasing prevăzute în contract, precum și a tuturor celorlalte sume datorate conform contractului și îndeplinirii tuturor obligațiilor față de finanțator, utilizatorul devine proprietar al vehiculului.
Analizând acest contract de leasing și operațiunile de leasing, este demn de a preciza și care sunt avantajele și dezavantajele unui astfel de contract/ oprațiuni. Așadar, printre avantajele leasingului financiar se numără:
–flexibilitatea privind valoarea avansului, durata perioadei de finanțare;
-flexibilitatea ratei reziduale care poate diminua rata lunară;
-amortizarea cheltuielilor aferente bunului (asigurare, diferențe de curs valutar, TVA și dobânzi), iar utilizatorul poate deveni proprietarul bunului la finalul contractului.
Pe de altă parte, în ceea ce privește dezavantajele, referitor la contractul de leasing financiar, se regăsesc:
-plata obligatorie a avansului la momentul semnării contractului,
-costurile de asigurare măresc rata leasingului,
-cheltuielile legate de întreținerea mașinii pe care le suportă utilizatorul, și, tot utilizatorul, este responsabil pentru riscurile aferente utilizării bunului contractat.
În cazul unui leasing operațional, se pot ivi câteva dezavantaje, precum: la finalul contractului utilizatorul nu poate intra în posesia bunului contractat, dacă numărul de km specificați în contract au fost depășiți, utilizatorul va trebui să plătească taxe suplimentare furnizorului.
Leasingul operațional și leasingul financiar reprezintă două forme distincte de finanțare, fiecare adaptată unor nevoi diferite ale utilizatorilor. Leasingul financiar este potrivit atunci când obiectivul principal este dobândirea proprietății asupra bunului la finalul contractului. Acesta implică asumarea riscurilor și responsabilităților legate de utilizare, dar oferă avantajul achiziției cu plata eșalonată.
În considerarea celor explicate mai sus, alegerea între leasingul financiar și cel operațional depinde de scopul utilizatorului: proprietate și investiție pe termen lung – leasing financiar; flexibilitate, costuri controlate și înnoire periodică a echipamentelor – leasing operațional. Astfel, fiecare formă de leasing poate deveni soluția optimă în funcție de strategia economică și necesitățile reale ale utilizatorului.
Contactați echipa noastră de avocați pentru o consultanță juridică personalizată.
Pentru programări, contactați-ne la numărul de telefon: 0040 720 291919 sau prin e-mail: [email protected].