Regulamentul general privind protecția datelor cu caracter personal – GDPR prevede faptul ca, în cazul utilizarii sistemelor de monitorizare prin mijloace de comunicații electronice și/sau prin mijloace de supraveghere video la locul de muncă, angajatorii vor fi obligați să își ia o serie de măsuri suplimentare față de cele existente anterior.
Avand in vedere caracterul datelor colectate prin intermediul mijloacelor tehnice, mai exact, a supravegherii video, angajatorii nu mai pot realiza tipul acesta de monitorizare în orice scop.
Prin intermediul supravegherii video, angajatorii colectează datele biometrice ale angajaților precum forma și trăsăturile feței, a corpului, tipul de mers, chiar și vocea și culoarea ochilor în funcție de performanța tehnicii alese .
Important de reținut este faptul că și anterior exista acest pretins drept al angajatorilor, însă odată cu actualul proiect legislativ, premisele sunt diferite, scopul cu care se colectează, stochează și prelucreaza datele trebuie să fie unul legitim și care să prevaleze drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor în cauză .
Pentru implementarea sau mentinerea unei asemenea forme de monitorizare, se impune analizarea necesitatii efective de a recurge la măsura aceasta iar în același timp trebuie verificat dacă se pot implementa alte măsuri, care să fie folosite în același scop și care odată testate să nu funcționeze sau sa se dovedeasca neeficiența lor. Astfel, angajatorul, are obligația de a se asigura că implementarea acestei forme de monitorizare în cadrul companiei se va face cu respectarea noului regulament în vigoare la nivel european, cu aplicare și în România .
În conformitate cu normele impuse de lege, societățile vor avea obligația să comunice cu reprezentanții angajaților sau cu sindicatul, în funcție de caz, pentru consultarea acestora, cât și pentru a asigura transparență în privința intenției de introducere a sistemului de supraveghere video.
Salariații trebuie informați în mod corect și complet în privința acestei activități de monitorizare video, întrucât ei trebuie să stie scopul pentru care urmează să le fie colectate datele biometrice, felul în care se va desfășura această operațiune, cât și faptul că în absența unui temei bine justificat, aceste date nu vor putea fi stocate decât pentru perioade care nu pot depăși 30 de zile.
În mod concret, angajatorii au obligația să prevadă această modalitate de monitorizare, cât și masurile de securitate pe care intenționeaza să le adopte pentru protejarea datelor cu caracter personal ale salariaților, cu reguli clare și riguroase de operare, în conformitate cu legislația și informarea în mod expres angajaților.
Este recomandată informarea personalului printr-un training susținut la nivel de societate, ca o măsură în plus pentru asigurarea respectarii întru totul a drepturilor persoanelor vizate. Prin intermediul acestuia, angajații vor fi informați începând de necesitatea de colectarea și prelucrare a acestor date până la masurile de siguranță care se vor adopta pentru protecția acestora.
Conform legislației, angajatorii vor avea obligația să verifice regulat subzistența scopului legitim în baza căruia au decis și implementat supravegherea video a angajaților, iar în cazul în care această masură nu mai subzistă, au obligația să se asigure că odată cu dispariția acestui scop va înceta și măsura sau va fi înlocuită cu o alta, mai puțin intruzivă.
Pentru nerespectarea acestor obligații în conformitate cu noul regulament (GDPR), amenzile pot ajunge până la 20 de milioane de euro sau 4% din cifra de afaceri globală.
Analizarea riscurilor și reducerea acestora la minimum prin realizarea unor politici de securitate, poate fi o circumstață atenuantă care să îl favorizeze pe angajator în cazul în care situația este analizată de către Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal ( ANSPDCP) .