Administratorii de credite și cumpărătorii de credite – reguli europene
Cesionarea creanțelor care decurg dintr-un contract de credit reprezintă o activitate extrem de des întâlnită în practică, iar legislația românească reglementează posibilitatea cesionării contractelor de credite și a creanțelor rezultate din acestea.
La momentul actual, contractele de credite și creanțele rezultate din acestea pot fi cesionate creditorilor profesioniști, prin excepție, cesiunea este posibilă și entităților care desfășoară activitatea de recuperare creanțe.
Conform OUG nr. 50/2010, care reglementează contractele de credit pentru consumatori, cesiunea contractelor de credite și a creanțelor rezultate din acestea este posibilă către entități care desfășoară activitatea de recuperare de creanțe, cu privire la: (i) creanţele rezultate din contractele de credit pentru care perioada de rambursare stabilită contractual a expirat (ii) sau pentru care creditorul a declarat scadenţa anticipată (iii) ori a iniţiat procedura executării silite a consumatorului.
OUG nr. 52/2016, care reglementează contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, contractelor de credite și a creanțelor rezultate din acestea pot fi cesionate către entități care desfășoară activitatea de recuperare de creanțe atunci când (1) creditele sunt neperformante și (2) creditorul a declarat scadența anticipată a creditelor sau a inițiat procedura executării silite. Potrivit OUG nr. 52/2016, contractele de credit sunt “neperformante” când se înregistrează întârziere la plata principalului și/sau a dobânzilor de cel puțin 90 de zile.
La data de 08 decembrie 2021 a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene Directiva (UE) 2021/2167 a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2021 privind administratorii de credite și cumpărătorii de credite și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2014/17/UE, care avea termen de implementare stabilit până cel târziu la data de 30 decembrie 2023.
Această directivă își propune elaborarea unei strategii cuprinzătoare pentru a aborda problema creditelor neperformante, precum și să promoveze dezvoltarea piețelor secundare pentru creditele neperformante în Uniune prin eliminarea obstacolelor și stabilirea unor garanții pentru cesiunea de credite neperformante efectuată de către instituțiile de credit unor cumpărători de credite, protejând în același timp drepturile debitorilor.
La nivel național, la momentul actual, există doar un proiect de ordonanță privind transpunerea Directivei (UE) 2021/2167.
Vom analiza în cele ce urmează cele mai importante reglementări cuprinse de directiva europeană și care prezintă interes în materia cesiunii contractelor de credite și a creanțelor rezultate din acestea.
Astfel, Directiva europeană cuprinde reguli în privința:
A. Administratorii de credite:
(i) obținerea autorizației înainte de a începe să desfășoare activități;
Cerințele privind obținerea autorizației sunt reglementate prin Directia (UE) 2021/2167, printre acestea regăsindu-se cerințele referitoare la: buna reputație a membrilor organului de conducere ori ai organului administrative ai acestora; deținerea de cunoștințe și experiență adecvate pentru a-și desfășura activitatea cu competență și responsabilitate; instituirea de cadre solide de guvernanță și mecanisme adecvate de control intern, inclusiv proceduri contabile și de gestionare a riscurilor, care să asigure respectarea drepturilor debitorului și conformarea cu legislația care reglementează drepturile creditorului ce decurg dintr-un contract de credit sau contractul de credit în sine ș.a.
Directiva reglementează și situațiile privind retragerea autorizației și obligativitatea statelor membre de a întocmi registrul national al administratorilor de credite autorizație.
Autorizația permite ca deținătorul să își furnizeze serviciile care fac obiectul autorizației respective în Uniune.
(ii) stabilirea capacității acestora de a deține fonduri;
Dacă administratorii de credite obțin autorizarea de a deține fonduri, se instituie obligația acestora de a avea un cont separat la o instituție de credit în care toate fondurile primite de la debitori să fie creditate și păstrate până la direcționarea lor către cumpărătorul de credite ș.a.
(iii) încheierea unui contract de administrare a creditelor cu cumpărătorii de credite;
(iv) definirea activităților de administrare a creditelor;
Administratorul de credite, în urma autorizării activității sale, va putea exercita următoarele activități:
– colectarea sau recuperarea de la debitor a soldurilor restante;
– renegocierea cu debitorul;
– gestionarea oricăror plângeri și informarea corespunzătoare a debitorului;
(v) regulile aplicabile externalizării activității de administrare către un furnizor de servicii de administrare a creditelor;
B. CUMPĂRĂTORII DE CREDITE
(i) definirea noțiunii;
Cumpărător de credite înseamnă orice persoană fizică sau juridică, alta decât o instituție de credit, care achiziționează drepturile unui creditor ce decurg dintr-un contract de credit neperformant sau contractul de credit neperformant în sine în cursul exercitării activității sale comerciale, de afaceri sau profesionale
(ii) informarea cumpărătorului de către instituția de credit privitor la drepturile creditorului care decurg din contractul de credit neperformant, după caz, garanțiile reale, pentru a-i permite cumpărătorului să evalueze probabilitatea de recuperare a valorii contractului;
(iii) informarea autorităților competente cu privire la numirea reprezentantului ori administrator de credite, precum și cu privire la drepturile cesionate și situația actualizată a acestora;
C. DEBITORI
(i) Informarea debitorilor.
Directiva stabilește reguli privitoare la dreptul de informare a debitorilor, sens în care, imediat după cesiune, aceștia trebuie să primească o comunicare în care să fie informați cu privire la cesiune, identitatea cumpărătorului de credite, a administratorului de credite, precum și la soldul restant ș.a.