Noul cod civil prin prevederile art. 2500 definește prescripția extinctivă ca fiind o sancțiune ce se manifestă prin stingerea dreptului material la acțiune în justiție, în cazul neexercitării în termen. Vorbind despre sintagma ,, drept la acțiune”, înțelegem posibilitatea de a determina o persoană, prin intermediul forței de constrângere a statului, să îndeplinească o anumită sarcină, să respecte o realitate juridică sau să-și asume diferite sancțiuni civile, după circumstanțe. Important de menționat legat de instituția prescripției extinctive este art. 2512, alin (2), C. civ. care menționează expres următoarele: ,, (2) Organul de jurisdicţie competent nu poate aplica prescripţia din oficiu”. Prescripția nu poate fi invocată de organ nici chiar în situațiile unde cel avantajat ar fi statul sau unitățile admiistrativ – teritoriale, conform aceluiași art. mai sus amintit, alin. (3).
Termenul de prescripție extinctivă înseamnă perioada de timp stabilită prin reglementări legislative sau chiar de părțile contractante, în interiorul căruia cel interest trebuie să-și manifeste dreptul la acțiune, dacă perioada de timp stabilită trece, el va fi sancționat prin intervenția prescripției extinctive.
Termenul general de prescripție extinctivă este acel termen care intervine în orice situație în care nu este stabilit special, prin lege, un termen de prescripție extinctivă sau părțile nu au convenit asupra unui astfel de termen.
Conform art. 2517 C. civ., termenul general de prescripție extinctivă este de 3 ani.
Codul civil, cât și alte acte normative precizează detalii privind modul de aplicare a termenelor speciale de prescripție extinctivă în distincte contexte, amintim mai jos următoarele:
– termenul de 10 ani, termen ce se aplică asupra dreptului la acțiune privind drepturile reale ce nu sunt stabilite prin lege a fi imprescriptibile.
– termenul de 2 ani, termen ce se utilizează în raport cu dreptul la acțiune vizând plata renumerației ce se cuvine intermediarilor pentru serviciile oferite, având ca izvor obligational, contractual de intermediere.
– termenul de 1 an, termen ce se aplică de la data înregistrării/ înființării persoanei juridice, aplicabil acțiunii în declararea nulității relative a persoanei juridice.
– etc.
Discutând despre cursul prescripției extinctive, cunoaștem că: ,, Prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui”, potrivit art. 2523, C. civ.
Bibliografie:
Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu , CURS DE DREPT CIVIL – PARTEA GENERALĂ, ediția a 2-a revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2012.