În şedinţa din 28 februarie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, legal constituit, a soluţionat sesizările în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pronunţând următoarele soluţii:

 Decizia nr.3  în dosarul nr.3936/1/2016, prin care a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel București, Secţia a II-a penală în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

„atunci, când o persoană comite, în aceeaşi împrejurare, una sau mai multe acţiuni care pot constitui elementul material conform enumerării din art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 având ca obiect material mai multe categorii de droguri, prevăzute în tabele diferite (de risc şi de mare risc) ne aflăm în prezenţa unui concurs de infracţiuni prevăzut de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 2 alin. (2) din aceeaşi lege cu aplicarea art. 38 din Codul penal, sau a unei unităţi legale de infracţiuni sub forma infracţiunii continuate, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, ori a infracţiunii complexe prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (2) din Codul penal” . I.C.C.J  a stabilit că:

În interpretarea dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, săvârşirea, în aceeaşi împrejurare, a unei singure acţiuni dintre cele enumerate în alineatul (1) al acestui articol, care are ca obiect atât droguri de risc, cât şi droguri de mare risc, reprezintă o infracţiune simplă, ca formă a unităţii naturale de infracţiune, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ. 

Decizia nr.6  în dosarul nr.4056/1/2016, prin care a fost admisă sesizarea formulată de Curtea de Apel Timişoara prin care se solicită dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

 Interpretarea dispoziţiilor art. 2531 din Codul penal din 1969,  în sensul de a lămuri dacă intră sub incidenţa Deciziei Curţii Constituţionale  nr. 603 din 6 octombrie 2015, (prin care s-a constatat că sintagma „raporturi comerciale” din cuprinsul dispoziţiilor art. 301 alin. (1) din Codul penal este neconstituţională), fiind dezincriminată, fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat  la luarea unei decizii  prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale în sensul art. 2531 din Codul penal din 1969, în situaţia în care atât actul  sau decizia funcţionarului public, cât şi raporturile comerciale cu beneficiarul, au avut loc anterior datei de 01.10.2011 când a intrat în vigoare Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, când noţiunea de „raport comercial” avea un înţeles normativ determinat şi determinabil prin prisma dispoziţiilor Codului comercial, cum s-a stabilit în par. 20 din Decizia Curţii Constituţionale  amintite”

Înalta Curte a stabilit că: Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obţinut, direct sau indirect, un folos patrimonial pentru o persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale, intră sub incidenţa Deciziei Curţii Constituţionale nr. 603 din 6 octombrie 2015, fiind dezincriminată, indiferent de data îndeplinirii actului ori a participării la luarea deciziei şi indiferent de data raporturilor comerciale. 

Ambele decizii sunt obligatorii de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. După redactarea considerentelor şi semnarea deciziilor, acestea se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pentru mai multe detalii, așteptăm să ne scrieți la adresa: [email protected] !

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*