Legislația țării noastre protejează persoanele fizice, în calitatea lor de pacienți ai unităților medicale de stat sau private, prin sancționarea cazurilor de malpraxis la care acestea pot fi supuse. Dispozițiile legale aplicabile malpraxisului sunt, astfel, reglementate în Titlul XV din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările  ulterioare.

Malpraxisul este o greșeală, o neglijență profesională care ar fi putut să fie evitată și care a avut drept rezultat vătămarea sănătății, a integrității corporale sau chiar pierderea vieții pacientului.

Mass media aduce frecvent în atenția publicului posibile cazuri de malpraxis, susținând tacit persoanele vătămate (pacienții) sau urmașii acestora în demersurile menite să atragă răspunderea disciplinară, civilă sau chiar penală a personalului medical/a unității medicale/a furnizorilor de produse și servicii medicale.

Ca atare, considerăm necesar ca personalul medical să cunoască posibilitățile pe care le are la îndemână în cazul în care, la un moment dat s-ar confrunta cu acuzații de fapte specifice malpraxisului.

Trebuie avut în vedere că personalul medical are o obligație de mijloace: are obligația să depună toate diligențele necesare și posibile pentru a trata pacientul, așadar, putem vorbi despre malpraxis doar în situația în care personalul medical nu a depus aceste diligențe, deși trebuie să o facă.

Mai mult decât atât, personalul medical care acordă asistență medicală are obligația să încheie un contract de asigurare, tocmai pentru ca în eventualitatea unei erori medicale, pacientul să poată fi despăgubit de către  societatea de asigurare.

Există și situații în care, deși pacientul a suferit prejudicii/daune, personalul medical nu poate fi tras la răspundere. Acestea sunt:

  • când personalul medical își depășește limitele competenței în cazuri de urgență când nu este disponibil personal medical ce are competența necesară;
  • când aceste prejudicii sunt cauzate de: condițiile de lucru, dotările insuficiente cu echipament de diagnostic și tratament, infecțiile nosocomiale, efectele adverse, complicațiile și riscurile în general acceptate ale metodelor de investigație și tratament, viciile ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor și dispozitivelor medicale, substanțele medicale și sanitare folosite;
  • când acționează cu bună-credință în situații de urgență, cu respectarea competenței acordate.

Menționăm faptul că, solidar cu personalul medical, pot fi trase la răspundere și unitățile sanitare, publice sau private, în calitatea acestora de angajator.

Așadar, în situația în care personalul medical se face vinovat pentru săvârșirea unor fapte de malpraxis, răspunderea acestuia poate fi angajată atât în temeiul Codului Muncii, în temeiul răspunderii civile (delictuale/contractuale) care este prevăzută de Codul Civil, dar și în temeiul Codului Penal. Indiferent de forma de răspundere care se antrenează în sarcina acestuia, personalul medical poate fi obligat să îi plătească persoanei vătămate (pacientului), urmașilor acestuia în cazul în care pacientul decedează, daune materiale și/sau morale. Este de preferat ca aceste situații să fie rezolvate pe cale amiabilă între personalul medical, pacient și asigurător, în acest fel s-ar evita procesele din fața instanței de judecată.

În cazul în care aveți nevoie de mai multe informații, ne puteți contacta la sediul cabinetului nostru de avocatură din Sibiu, str. Spartacus, nr. 13A, jud. Sibiu, prin telefon la numărul: 0720291919 sau prin e-mail la adresa: [email protected].

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*

Nartea - 2020