În urma numeroaselor întrebări primite, vom răspunde la una dintre cele mai frecvente și anume, care sunt cazurile în care concedierea dumneavoastră este posibilă.
Concedierea reprezintă o modalitate de încetare a contractului individual de muncă, la inițiativa angajatorului. Aceasta este un proces des întâlnit pe piața muncii, fiind astfel important să cunoaștem motivele care pot duce la concediere.
Pentru început, aceste motive se clasifică în motive care țin de persoana salariatului și motive care nu țin de persoana salariatului. Ne vom opri cu prioritate asupra celor dintâi.
- Prima situație este aceea în care salariatul a săvârșit o abatere gravă de la regulile de disciplină a muncii, a celor stabilite în contractul individual sau colectiv de muncă, precum și a regulamentului intern. Pentru a se putea dispune concedierea, este obligatorie efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, în cadrul căreia salariatul să își poată expune toate apărările și dovezile pe care le consideră necesare. În acest sens salariatul va fi convocat în scris de către comisia care are însărcinarea de a efectua cercetarea disciplinară. În urma cercetării disciplinare angajatorul poate dispune concedierea, care poate fi atacată de către angajat în fața instanței de judecată.
- Al doilea motiv al concedierii pentru motive care țin de persoana angajatului este ipoteza în care acesta este arestat preventiv sau arestat la domiciliu pentru o perioadă mai mare de 30 zile.
- Al treilea motiv este reprezentat de constatarea inaptitudinii fizice sau psihice a angajatului, constatare care se face de către organele competente de expertiză medicală. Aceasta presupune ca salariatul să nu își poată îndeplini atribuțiile corespunzătoare locului de muncă.
- Al patrulea motiv reprezintă situația în care salariatul nu corespunde locului de muncă din punct de vedere profesional. Pentru dispunerea concedierii în baza acestui motiv este necesară evaluarea prealabilă a salariatului conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau, in lipsa acestuia, prin regulamentul intern.
În ipoteza concedierii pentru inaptitudine fizică/psihică și a concedierii pentru motivul necorespunderii profesionale a salariatului, angajatorul are obligația de a-i propune salariatului alte locuri de munca vacante in unitate, compatibile cu pregătirea profesională sau, dupa caz, cu capacitatea de munca stabilita de medicul de medicina a muncii. În lipsa unor astfel de locuri de muncă vacante, angajatorul trebuie să se adreseze agenției teritoriale pentru ocuparea forței de muncă în vederea redistribuirii salariatului, corespunzător pregătirii profesionale/capacității de muncă.
În ceea ce privește concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului, aceasta are loc când ceea ce determină încetarea contractului individual de muncă este chiar desființarea locului de muncă pe care salariatul îl ocupă. Desființarea trebuie să fie efectivă și să se bazeze pe o cauză reală și serioasă.
În încheiere, ste important de menționat că este interzisă absolut concedierea unui angajat pe criterii de rasa, cetatenie, etnie, culoare, limba, religie, origine sociala, trasaturi genetice, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV, optiune politica, situatie sau responsabilitate familiala, apartenenta ori activitate sindicala, apartenenta la o categorie defavorizata.