În data de 6 iulie 2017, Plenul Curții Constituționale, legal învestit, a luat în dezbatere excepția de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.249 alin.(1) din Codul penal din 1969 și ale art.298 din Codul penal.

Dispoziţiile criticate au următorul conţinut:

–  Art.249 alin.(1) din Codul penal din 1969: „Încălcarea din culpă, de către un funcționar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art.145 sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă.”

– Art.298 din Codul penal: „Încălcarea din culpă de către un funcționar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.”

În urma deliberărilor, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.249 alin.(1) din Codul penal din 1969  precum și ale art.298 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „îndeplinirea ei defectuoasă” din cuprinsul acestora se înțelege „îndeplinirea prin încălcarea legii”.

În argumentarea soluției de admitere, Curtea a reținut, mutatis mutandis, considerentele ce au stat la baza pronunțării Deciziei nr.405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.517 din 8 iulie 2016, prin care a constatat că dispozițiile art.246 din Codul penal din 1969 şi ale art.297 alin.(1) din Codul penal sunt constituționale în măsura în care prin sintagma “îndeplinește în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înțelege “îndeplinește prin încălcarea legii“.

Prin urmare, Curtea a constatat că dispoziţiile art.249 alin.(1) din Codul penal din 1969 și ale art.298 din Codul penal încalcă prevederile art.1 alin.(4) și (5) din Constituţie, deoarece sintagma „îndeplinirea ei defectuoasă”, din cuprinsul acestora, nu întruneşte condiţiile calitative impuse atât de Constituţie, cât şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nefiind enunţată cu suficientă precizie pentru a se înțelege la ce dispoziții legale se raportează încălcarea îndatoririlor de serviciu. Curtea a reţinut că defectuozitatea îndeplinirii unui act trebuie stabilită numai prin raportare la legea în domeniu.

Totodată, Curtea a reținut că reglementarea în vigoare a infracțiunii de neglijență în serviciu permite încadrarea în conținutul său a oricărei fapte săvârșite din culpă, dacă s-a adus o atingere minimă drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice. S-a statuat deci cu privire la necesitatea complinirii de către legiuitor a omisiunii legislative constatate, sub aspectul valorii pagubei sau intensității/gravității vătămării drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice în vederea asigurării clarității și previzibilității normei penale examinate.

Decizia este definitivă și general obligatorie  urmând a se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

SURSA: Compartimentul Relații externe, relații cu presa şi protocol al Curții Constituționale

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*